Presiune ridicată a sângelui

De la vârsta de 20 de ani, AHA, Asociația Americană care se ocupă de Heart Health, recomandă controlul tensiunii arteriale în timpul vizitelor medicale de rutină sau cel puțin o dată la doi ani dacă tensiunea arterială este mai mică de 120/80 mmHg.

Tensiunea arterială (bp) crește cu fiecare bătăi de inimă și scade atunci când inima se eliberează între bătăi. În timp ce BP se poate schimba de la minut la minut împreună cu modificări ale posturii, activității fizice, stresului sau odihnei, patologiilor (în special febrei). În condiții normale, adulții de la vârsta de 20 de ani trebuie să fie mai mici de 120/80 mmHg (sistolică mai mică de 120 și diastolică mai mică de 80).

O singură valoare ridicată nu este neapărat sinonimă cu hipertensiunea arterială, dar dacă se găsesc valori mai mari sau egale cu 140/90 mmHg (sistolică 140 sau mai mult sau diastolică 90 sau mai mult) în timp, medicul va începe cel mai probabil o cale terapeutică. Un astfel de program include, ori de câte ori este posibil, modificări ale stilului de viață, precum și prescrierea medicamentelor atunci când este necesar.

Dacă în timpul monitorizării tensiunii arteriale se găsesc valori sistolice de 180 mmHg sau mai mari sau valori diastolice de 110 mmHg sau mai mari, aşteptaţi câteva minute şi repetaţi măsurătorile. Dacă se găsesc din nou valori ridicate, măsura va indica o criză hipertensivă și va fi necesar să se recurgă imediat la intervenția medicală pentru ao trata. Dacă nu puteți obține ajutor la domiciliu, trebuie să fiți dus la camera de urgență.

ESTE MAXIMUL SAU MINIMUL MAI IMPORTANT?

De obicei, persoanele cu vârsta peste 50 de ani dau o greutate mai mare tensiunii arteriale sistolice (maximă) ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare. La mulți subiecți, tensiunea arterială crește treptat odată cu vârsta datorită rigidizării progresive a arterelor majore, acumulării progresive a plăcilor și creșterii incidenței bolilor cardiace și vasculare.

Presiune scăzută a sângelui

Pentru a ști dacă sunteți hiper-sau ipoteză, termeni care indică respectiv o presiune prea mare sau mai mică decât în mod normal, trebuie să cunoașteți nivelurile de presiune considerate sănătoase. Tensiunea arterială optimă este mai mică de 120/80 mmHg. În anumite limite, cu cât valorile sunt mai mici și cu atât mai bine. Nu există limite specifice să rămânem la www.CardioNRJ.ro pentru a defini tensiunea arterială prea mică, dacă nu există simptome sau tulburări.

Este o presiune a sângelui în jurul valorii de 85/55 o problemă?

Dacă nu aveți simptome legate de tensiunea arterială prea scăzută, nu există nici un motiv să vă faceți griji. Majoritatea medicilor consideră că tensiunea arterială scăzută cronică este periculoasă numai dacă provoacă semne și simptome detectabile, cum ar fi:

• Ameţeli sau senzaţie de ameţeală
• Leşin (sincopă)
• Deshidratarea și setea neobișnuită: deshidratarea poate provoca uneori scăderi ale tensiunii arteriale, totuși, deshidratarea nu semnalează automat o tensiune arterială redusă. Febra, vărsăturile, diareea severă, abuzul de diuretice și activitatea fizică intensă pot induce deshidratarea, o afecțiune potențial gravă în care organismul pierde mai multă apă decât este nevoie.
• Lipsa de concentrare
• Viziune confuză
• Greaţă
• Piele rece, umedă și palidă
• Respirație rapidă și profundă
• Oboseală
• Depresie

Tensiunea arterială scăzută poate fi asociată cu:

• repaus la pat prelungit
• Sarcina: în primele 24 de săptămâni de sarcină, scăderea tensiunii arteriale este frecventă.
• Reducerea volumului sanguin: chiar și o scădere a volumului sanguin poate determina scăderea tensiunii arteriale. O pierdere semnificativă de sânge ca urmare a traumei severe, a deshidratării sau a sângerării interne masive reduce volumul acesteia, ducând la o scădere semnificativă a tensiunii arteriale.
• Diverse medicamente pot provoca scăderea tensiunii arteriale: diuretice și alte medicamente pentru hipertensiune arterială, medicamente de inima, cum ar fi beta-blocante, medicamente pentru boala Parkinson, antidepresive triciclice, medicamente pentru disfuncția erectilă, în special în combinație cu nitroglicerină narcotice și alcool. Alte medicamente și compuși fără prescripție medicală pot scădea tensiunea arterială atunci când sunt luați în asociere cu medicamente pentru hipertensiune arterială.
• Probleme cardiace: poate provoca scăderea tensiunii arteriale includ o frecvență cardiacă anormal de scăzută (bradicardie), patologii ale valvei cardiace, un atac de cord și insuficiență cardiacă. Este posibil ca inima să nu poată circula suficient sânge pentru nevoile organismului.
• Probleme endocrine: afectează glandele secretoare de hormoni ale sistemului endocrin, în special deficitele tiroidiene( hipotiroidism), bolile paratiroidiene, insuficiența suprarenală (boala Addison), hipoglicemia și, în unele cazuri, diabetul.
• Infecții severe( șoc septic): pot apărea atunci când bacteriile părăsesc locul primar al infecției (mai ales plămânii, abdomenul sau tractul urinar) și intră în sânge. Bacteriile produc apoi toxine care afectează vasele de sânge, ducând la o reducere drastică și potențial mortală a tensiunii arteriale.
• Reacție alergică (anafilaxie): șocul anafilactic este o reacție alergică uneori fatală care poate apărea la persoanele care sunt foarte sensibile la medicamente cum ar fi penicilina, anumite alimente cum ar fi arahidele sau mușcăturile de albine sau viespi. Acest tip de șoc se caracterizează prin probleme respiratorii, urticarie, mâncărime, umflarea gâtului și o scădere bruscă și dramatică a tensiunii arteriale.
• Hipotensiunea neurologică Origine: această tulburare determină scăderea tensiunii arteriale după perioade lungi de timp într-o poziție verticală, provocând simptome precum amețeli, greață și leșin. Această afecțiune afectează în principal tinerii și apare ca urmare a unei erori de comunicare între inimă și creier.
• Deficiențe nutriționale: lipsa vitaminei b12 și / sau a acidului folic poate provoca anemie, ceea ce poate duce la scăderea tensiunii arteriale.

CÂND SĂ CONSULTAȚI MEDICUL DUMNEAVOASTRĂ

În caz de amețeli sau senzație de amețeală, se recomandă să vă adresați medicului dumneavoastră. În caz de deshidratare, hipoglicemie sau accident vascular cerebral (prea mult soare sau prea mult timp într-o baie fierbinte), viteza de reducere a presiunii este mai importantă decât magnitudinea. Înregistrați simptomele și activitățile corespunzătoare momentului în care au apărut simptomele.

Tensiunea sângelui și rata inimii

Nu există o corelaţie clară între frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială şi, prin urmare, măsurarea frecvenţei cardiace nu indică valoarea tensiunii arteriale. Pentru cei care suferă de hipertensiune arterială, nu există alternative la măsurarea presiunii.

Creșterea frecvenței cardiace nu determină o creștere similară a presiunii

Chiar dacă inima bate de mai multe ori pe minut, vasele de sânge sănătoase se dilată (se extind) pentru a permite trecerea mai ușoară la volumul mai mare de sânge. În timpul activității fizice, inima accelerează astfel încât să transmită mai mult sânge mușchilor.

Inima poate să-și dubleze frecvența fără probleme, în timp ce tensiunea arterială trece prin creșteri modeste. Detectarea pulsului poate măsura activitatea cardiovasculară și consumul de oxigen, dar nu înlocuiește măsurarea tensiunii arteriale.

Dacă luați pulsul (ritmul cardiac) înainte, în timpul și după activitatea fizică, veți observa că crește în timpul exercițiilor fizice. Cu cât este mai mare intensitatea și energia necesară exercițiului, cu atât mai mult va crește pulsul. Când exercițiul este oprit, pulsul nu revine imediat la nivelurile de bază, ci numai treptat.

Cu cât este mai mare gradul de pregătire fizică, cu atât mai repede va fi reluarea ritmului cardiac normal. Aceste valori pot fi utile pentru a înțelege, dar nu sunt legate de tensiunea arterială.